Spune-ne puțin despre voi și cum v-ați cunoscut.
Suntem Adela si Raul Stefanescu si suntem proaspat casatoriti, daca inca pot sa mai spun asa, dupa 4 luni de la nunta. Eu sunt din Sibiu, Raul e din Brasov, iar acum locuim impreuna in Sibiu. Stiu ca e mai ciudat, venind din partea unei fete, insa domeniul auto a fost cel datorita caruia noi suntem impreuna azi. Mai exact, eu eram foarte pasionata de o anumita marca auto si cautam pe internet toate informatiile disponibile, pentru a ma decide daca sa o cumpar sau nu. Am dat peste un forum al posesorilor de masini de acest tip si acolo l-am intalnit pe Raul. Ne-am imprietenit si s-a oferit sa ma ajute sa imi cumpar masina, pentru ca el trecuse prin aceasta experienta si putea sa imi dea sfaturi pertinente. Intr-un final, ca sa nu lungim povestea, am ajuns sa nu mai cumpar masina ci sa iau de sot un barbat care o avea déjà, asa ca m-am ales si cu masina si cu un partener de viata ☺ Eficienta maxima, nu ? Ne-am cunoscut in 2009, m-a cerut de sotie la Paris in 2011 si ne-am casatorit in 28 septembrie 2013. Si sa nu uit: masina inca ne e alaturi ☺.
Ce stil, tematică și culori ați ales pentru nuntă?
Nu pot sa spun ca am ales de la bun inceput o tema sau un stil anume. De fapt, nu am avut nicio tema. Ca si stil stiam doar ca vrem ca intreaga nunta sa dea o senzatie de simplu si elegant, sa fie ceva deosebit dar nu prin opulenta si lucruri duse la extrem, ci prin frumusetea unui lucru simplu si de efect. Ca si culoare, la fel nu am plecat la drum cu ceva stabilit. Am explorat foarte mult pe Pinterest si am gasit acolo multe idei frumoase. La un moment dat mi-am dat seama ca ma atrag mai mult aranjamentele intr-o singura culoare puternica, decat cele pastelate si din combinatii de culori. Asa ca am ramas pe rosu. Atat am stiut. Totul ce e colorat trebuie sa fie rosu. Mi se mai pusese mie pata pe frumoasele scaune Chivari albe, asa ca am concluzionat asupra combinatiei generale : alb cu rosu. De aici a curs totul foarte natural pentru ca orice alegere trebuia sa se incadreze in regula alb-rosu. Invitatiile si meniurile au fost alb cu rosu, sticlutele cu bautura au avut fundite rosii, pe servetele rosii am pus cate un rafaello pentru fiecare invitat, iar cand am vazut la voi cutiutele pentru marturii, am stiut ca se vor potrivi perfect. Le-am umplut cu macarons si le-am daruit invitatilor la sfarsitul serii. Am folosit si suportii in forma de inimioara pentru etichetele de la candybar, care au fost binenteles tot rosu cu alb ☺
De unde v-ați inspirat?
Nu stiu daca a fost vorba neaparat de inspiratie, eu nu sunt o persoana extrem de creativa, nu pot inventa lucrurile de la zero, pur si simplu nu imi vin ideile. Imi place sa cred, insa, ca atunci cand optiunile existente imi trec prin fata ochilor, stiu sa le aleg si sa le potrivesc astfel incat sa iasa ceva frumos. Am participat la multe nunti si am vazut de-a lungul timpului atatea evenimente frumoase incat a fost usor sa culeg de la fiecare detaliile care mi-au placut si sa le folosesc la nunta mea.
Care a fost cea mai grea parte a pregătirilor?
Pentru mine cele mai obositoare momente au fost discutiile lungi cu parintii despre orice detaliu legat de nunta. Dragii de ei, din dorinta de a ne ajuta si de a se implica, doreau sa stie fiecare pas, fiecare alegere, sa isi dea cu parerea, sa ne spuna cum e bine si mai ales cum nu e bine sa facem. Binenteles ca ne vedeau ca pe doi copii care organizeaza pentru prima data in viata lor un asemenea eveniment important si erau convinsi ca nu stim ce facem, asa ca incercau sa isi impuna punctul de vedere. Am avut noroc cu sotul meu care mi-a fost alaturi la fiecare pas si m-a facut sa inteleg cand e cazul sa lasam dupa ei si cand trebuie sa ne tinem pe pozitii. Cel mai important episod a fost cel al rochiei de mireasa, o rochie scurta pana la genunchi, din dantela, pe care eu si Raul o iubeam din tot sufletul insa mama se chinuia sa ma convinga sa aleg altceva. Stiti cum e in cazurile astea « vai, dar ce va zice lumea, alege si tu ceva mai clasic, voi prea vreti sa faceti totul altfel decat restul lumii ». Am avut cateva momente in care am fost pe punctul de a renunta si Raul a fost cel care m-a incurajat si chiar m-a certat, ca sa ma determine sa nu renunt la dorinta mea. In final, am ramas la rochia de care ma indragostisem si, ce sa vezi, in ziua nuntii chiar si pretenii mamei m-au felicitat pentru alegere si mi-au spus ca ma caracterizeaza perfect si ca altceva nu mi s-ar fi potrivit.
Cât timp ați avut la dispozitie pentru a pregăti nunta? Cum ți se pare acum: prea mult, prea puțin sau destul?
Raul m-a cerut de sotie in august 2011, dar abia prin vara anului 2012 ne-am hotarat sa incepem pregatirile, deci se poate spune ca am avut un an la dispozitie sa planificam nunta. Mi se pare un termen mai mult decat suficient, am avut timp sa le facem pe toate fara sa ne simtim presati de timp. Am rezervat lucrurile importante (restaurant, foto, video, muzica, decoratiuni, dulciuri) in primele zile, apoi ne-am relaxat pana prin primavara, cand urma sa stabilim restul detaliilor. Doar ca in timp ce eu ma ocupam linistita de variante de meniu si idei de decoratiuni, am avut o surpriza de proportii : restaurantul pe care il rezervaseram inca din iarna era in plina renovare si nu se intrevedeau semne ca ar fi gata la timp pentru nunta noastra. Asa ca a inceput o alergatura nebuna prin oras in cautarea oricarei locatii care sa mai aiba disponibila data nuntii noastre. Am fost extrem de norocosi sa gasim un restaurant minunat care avea data noastra disponibila, asa ca am evitat un dezastru si am putut continua linistiti planurile.
Dacă ai putea schimba un lucru, care ar fi acesta?
Nimic. Chiar daca suna imposibil si chiar daca au fost o multime de lucruri marunte care nu au mers conform planului, nu cred ca schimbarea vreunui detaliu ar face nunta mai frumoasa sau mai vesela decat cea pe care am trait-o. Insa daca as avea o bagheta magica as dilata timpul, sa dureze nunta mult mai mult decat a fost in realitate. Desi am dansat toata noaptea si nici nu am mancat nimic, la finalul serii as mai fi stat inca vreo 4-5 ore, daca era dupa mine. Mi se pare ca a trecut totul extrem de repede.
Care a fost cel mai special moment al zilei?
Pentru mine toata nunta a fost ca un mare moment special. M-am bucurat de orice moment, oricat de mic, dar mai ales de timpul petrecut langa sotul meu. A fost un sentiment pe care nu il pot descrie in cuvinte, acela in care am simtit, pe tot parcursul zilei, ca Raul nu mai e prietenul sau logodnicul meu, ci sotul meu. Parca totul urma sa se schimbe din acea zi incolo, iau noi eram exact in mijlocul acestei transformari.
In rest, au fost o multime de momente amuzante si distractive, am ras cu pofta toata ziua, chiar si in biserica. Si mai ales la petrecere, cand eu si Raul ne-am prostit toata noaptea pe ringul de dans.
Povestește-ne ceva mai diferit ce ați făcut la nunta voastră.
Nu tine de ziua nuntii efectiv, insa am « incalcat » o traditie in care nu am crezut niciunul din noi si nici nu stiu daca a fost vreodata a poporului nostru. Desi toata lumea m-a tras de urechi, eu mi-am dorit ca Raul sa vada rochia inainte de nunta si chiar sa participe la alegerea ei, pentru ca imi doream ca in ziua nuntii sa ii plac lui, nu vecinei sau matusii. Aveam incredere in parerile lui si pentru mine doar asta conta. Practic, tot ce a tinut de rochie am facut impreuna, am ales modelul, am mers impreuna la probe, am decis ce si cum trebuie modificat, a fost un fel de aventura secreta a noastra, pentru ca nimeni din familie nu a avut voie sa vina cu mine pana la ultima proba, cand rochia a fost gata.
Iar in ziua nuntii, un moment frumos a fost dupa dansul mirilor, cand am dansat cu tatal meu un rock and roll pe care il dansam de fiecare data, la orice petrecere, e melodia noastra de suflet (Shakin Stevens – You drive me crazy).
Spune-ne un lucru pe care l-ai întâlnit la alte nunți și nu ai vrut să fie prezent și la nunta voastră.
Noi nu am vrut sa facem lucrurile doar pentru ca « asa face toata lumea » sau sa imprumutam traditii care simteam ca nu ni se potrivesc. De aceea, am renuntat la alaiul de nunta si ne-am intalnit cu totii la biserica, am eliminat momentul cu scoaterea jartierei, lautarii sau hora din fata blocului. Ele au farmec atunci cand protagonistii simt ca momentul ii reprezinta, insa in cazul nostru nu era asa, motiv pentru care am decis sa renuntam la ele.
Un sfat pentru viitorii miri...
Sa se relaxeze in ziua nuntii si sa nu puna la suflet orice mic detaliu care nu merge conform planului. Ziua trece extrem de repede si e pacat sa pierzi o parte din ea cu griji si nervi. Cat ati putut, ati planificat inainte, acum e timpul sa va distrati. Eu am ras cu gura pana la urechi in biserica, atunci cand nu am reusit sa ii pun verigheta pe deget lui Raul, pentru ca se intepenise. Sau cand am iesit afara si nimeni nu era in stare sa desfaca tunurile de confetti, iar noi stateam in fata bisericii intr-o asteptare usor penibila. Am profitat de ocazie si ne-am pupat de mai multe ori pana a plouat cu confetti, si atunci am repetat pupaceala cat ne-au tinut tunurile ☺. Indiferent ce nu merge ca la carte, eu cred ca daca mirii se simt bine, nunta iese perfect. So, have fun!
Furnizori
Rochie – am facut-o pe comanda la o croitoreasa extrem de priceputa din Sibiu, dupa un model pe care nu il aducea nimeni in Romania si care mi-a ramas intiparit pe retina de cand l-am vazut prima oara. Am scurtat totusi manecutele si am folosit mai multa dantela pe fusta, iar rezultatul a fost mai frumos decat mi-as fi putut imagina (Atelierul , Rochia originala).
Costum – Paolo Rossi
Pantofi – Badgley Mischka - alta slabiciune a mea. De cand i-am vazut prima data, numai la ei mi-a stat gandul, insa nu se gaseau in Romania. In clipa in care i-am descoperit pe mycloset.ro, nu am mai stat pe ganduri si ai mei au fost !
Locatie – Restaurant Atrium din cadrul Hotelului Ramada, Sibiu
Fotografi – Cromatica Photography (oameni adevarati, profesionisti desavarsiti, prieteni de nadejde )
Machiaj – Ioana Ionescu
Coafura – Laura de la Dante Hair Studio
Flori si decoratiuni – Kaffka (cei care mi-au transformat nunta de vis in realitate si pe care ii recomand cu ochii inchisi oricand)
